Scriitori câmpineni. Ion Bălu

Ion Bălu (26 octombrie 1933, Câmpina, judeţul Prahova) este un critic şi istoric literar. Este fiul Anei (născută Nică) şi al lui Titi Bălu, maistru în învăţământul profesional. Bălu a urmat Liceul „Barbu Ştirbey" din Câmpina (1944-1952), apoi Facultatea de Filologie (1956-1960) şi Facultatea de Ştiinţe Juridice (1960-1964) ale Universităţii din Bucureşti. A funcţionat multă vreme ca profesor de limba şi literatura română la Liceul „Nicolae Grigorescu" din Câmpina, unde s-a stabilit definitiv. După 1989, a devenit profesor la Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti. A debutat în 1963, cu articole de critică şi istorie literară, în „Contemporanul", colaborând apoi la „Gazeta literară", „Viaţa românească", „Luceafărul", „Cronica", „Tribuna", „Steaua" etc. Prima lui carte, G. Călinescu. Eseu despre etapele creaţiei, apare în 1970.

  

În domeniul istoriei literare, Bălu a adus contribuţii valo­roase, supunând operele scriitorilor clasici unor ample şi atente analize şi abordând aspecte puţin sau deloc cercetate; un exemplu îl constituie studiul Dimitrie Bolintineanu, călător. Marea majoritate a cercetărilor sale de istorie literară au rămas în paginile revistelor unde au apărut, nefiind încă adunate într-un volum.

Bălu şi-a concentrat însă atenţia asupra a două personalităţi ale spiritualităţii româneşti, G. Călinescu şi Lucian Blaga. Pentru G.Călinescu. Eseu despre etapele creaţiei, a întreprins o enormă muncă de documentare, săvârşită cu luciditate şi rigoare. Cercetând tot ceea ce a scris şi publicat Călinescu, precum şi tot ceea ce s-a scris şi s-a publicat despre viaţa şi opera lui, explorând arhivele diverselor instituţii culturale şi de învăţământ, Bălu a alcătuit, în 1975, o bibliografie exhaustivă. Dispunând de acest imens material documentar, a putut să reconstituie întreaga biografie a criticului în Viaţa lui G. Călinescu (1981), scrisă fluid, cu participare afectivă, oferind numeroase date necunoscute, referitoare îndeosebi la familia şi părinţii adoptivi ai lui Călinescu, la debutul publicistic, la tribulaţiile sale ca profesor la Iaşi şi Bucureşti etc.

 Cu aceeaşi osârdie, Bălu s-a dedicat şi cercetării vieţii şi operei lui Lucian Blaga. După o condensată micromonografie (1986), a trecut la masiva construcţie Viaţa lui Lucian Blaga,primul volum apărând în 1995. Atât în lucrarea consacrată lui G. Călinescu, cât şi în cea închinată marelui poet şi filosof, Bălu a respins orice tentativă de romanţare, de lansare în supoziţii, valorificând fiecare amănunt cu precauţie şi discernământ critic, acordând fiecărei afirmaţii un suport documentar indubitabil. Totuşi, exegezele lui Bălu nu sunt nişte expuneri monotone şi aride.

Evocarea biografiei celor doi mari creatori denotă vibraţie interioară, incitând permanent interesul şi sensibilitatea citi­torului. Bălu prezintă procesul formativ al personalităţii lui Lucian Blaga, al devenirii sale ca om, ca poet şi filosof, în conexiune cu realităţile înconjurătoare, cu epoca în care a trăit şi cu oamenii care i-au marcat existenţa. Insistă asupra mediului familial, relevând apoi rolul satului natal în structu­rarea viziunii lui Blaga asupra lumii şi demonstrând modul în care magicul, demonicul, miraculosul şi arhaicul din lumea satului îşi vor trimite însemnele în scenariile cosmice ale poeziei şi, prin proiectarea către început de lume a datelor realităţii, se vor reflecta în dramaturgia sa.

Structurile aceleiaşi culturi „minore" se vor evidenţia în „matricea stilistică" şi „categoriile abisale" dinTrilogia culturii, în studiile Gândirea magică, Ştiinţă şi religie şi altele. Cu probe convingătoare, Băluargumentează că, în activitatea diplomatică, la Varşovia, Praga, Berna, Viena, Lisabona, Lucian Blaga şi-a afirmat strălucit personalitatea, conştiinţa profesională.

Opera

• G. Călinescu. Eseu despre etapele creaţiei, Bucureşti, 1970;
• Cezar Petrescu, Bucureşti, 1972;
• G. Călinescu (1899-1965). Biobibliografie, Bucureşti, 1975;
• Marin Preda, Bucureşti, 1976;
• Nostalgia absolutului, Bucureşti, 1981;
• Viaţa lui G. Călinescu, Bucureşti, 1981; ediţia II, Bucureşti, 1994;

• Nicolae Labiş, Bucureşti, 1982;
• Lucian Blaga, Bucureşti, 1986;
• Viaţa lui Ion Creangă, Bucureşti, 1990;
• Viaţa lui Lucian Blaga, I-IV, Bucureşti, 1995-1999;
• Mircea Eliade, Bucureşti, 1996;
• Opera lui Lucian Blaga, Bucureşti, 1997;
• Blaga supravegheat de Securitate (în colaborare cu Doru Blaga), Cluj Napoca, 1999;
• Opera lui G. Călinescu, Bucureşti, 2001;
• Ioan Alexandru, Braşov, 2002.

Ediţii

• G. Călinescu, Enigma Otiliei, Bucureşti, 2000.