Scriitori câmpineni. Constantin Trandafir

Constantin Trandafir, critic literar recunoscut, s-a născut în localitatea Iveşti, judeţul Galaţi, la 4 iunie 1939. S-a stabilit în Câmpina din 1972. A urmat şcoala elementară în comuna Griviţa şi în târgul Iveşti, apoi liceul la Galaţi, iar din 1958 a urmat Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1963. În 1980 obţine titlul de doctor în Filologie. Funcţionează ca profesor de limba şi literatura română la Liceul din Pechea (1963-1972), apoi la Colegiul „Nicolae Grigorescu" din Câmpina (1972-2003). Predă, în perioada 1992-1996, şi cursuri de istoria literaturii române la Facultatea de Filologie a Universităţii „Dunărea de Jos" din Galaţi.

Debutează cu versuri în 1955, în paginile ziarului gălăţean „Viaţa nouă", iar primele articole de critică literară îi apar în revista „Ateneu" (1964). Colaborează la ,,Acolada",„Adevărul literar şi artistic", ,,Amfiteatru", ,,Argeș", „Axioma", ,,Bucovina literară", „Contemporanul", „Convorbiri literare", „Cronica", ,,Dunărea", ,,Familia", „Luceafărul", „Pagini literare", „Porto-Franco", ,,Revista Academiei", ,,Revista Nouă", „România literară", „Sinteze", „Steaua", „Transilvania", „Tribuna", „Viaţa românească".

Din anul 2000 a condus „Revista nouă", periodic cultural editat la Câmpina.

Constantin Trandafir se impune prin ampla monografie Paul Zarifopol (1981), cea dintâi exegeză dedicată prestigiosului critic şi estetician. Confruntat permanent cu meandrele şi atitudinile paradoxale care definesc personalitatea lui Paul Zarifopol, interpretul reuşeşte să se menţină în sfera obiectivitătii şi a preciziei, extrăgând linii pentru portretul unui moralist modern şi al unui reprezentant autentic al esteticii moderniste. În altă lucrare, Dinamica valorilor literare (1983), sunt rediscutaţi Titu Maiorescu, Al. Macedonski, Octavian Goga, G. Ibrăileanu, G. Bacovia, E. Lovinescu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, E. Lovinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Lucian Blaga, Liviu

Rebreanu, Ion Barbu, Anton Holban şi G. Călinescu. Se propun puncte de vedere şi sugestii bazate pe o lectură din perspectivă actuală. Se urmăreşte îndeosebi spulberarea prejudecăţilor, a clişeelor şi formulărilor dogmatice emise în anumite perioade. Acelaşi scop îl au cărţile Permanenţe literare româneşti (1998), cuprinzând eseuri despre o seamă de scriitori, de la A.I. Odobescu la Marin Preda, ori Recunoaşterea valorii (2002), alcătuită din studii care refac un tablou cuprinzând, de asemenea, numeroşi autori, de la Mihai Eminescu la Al. Ivasiuc. Socotind criteriul valoric indispensabil în definirea unei scrieri literare, Constantin Trandafir se întoarce mereu la clasici cu credinţa că aici trebuie căutată adevărata modernitate şi specificitate a literaturii române.

Introducere în opera lui Ştefan Petică (1984) e o monografie în care se încearcă recuperarea unui premergător, în multiple sensuri, al literaturii interbelice. Biografia poetului e privită din unghiul operei, prin „descoperirea" aspectelor trecute cu vederea de criticii şi istoricii literari anteriori: cultura remarcabilă, familiarizarea cu filosofia şi poezia de ultimă oră, apetitul pentru ideile estetice, stăpânirea metodelor critice, sensibilitatea, supleţea şi relativismul aprecierilor. Ca şi atunci când analiza opera lui Zarifopol, se întrevede o tentativă de identificare cu ideile scriitorului asupra căruia îşi concentrează la un moment dat atenţia. Este şi cazul lucrării Mateiu I. Caragiale, comentat (1996),

sinteză la hotarul dintre didacticism şi eseistică, prin intermediul căreia se conturează o bună schiţă de portret. În schimb, Ion Creangă - spectacolul lumii (1996) îşi are punctul de pornire mărturisit în aserţiunile călinesciene referitoare la caracterul dramatic al prozei lui Creangă, analizată printr-o grilă care evidenţiază ludicul şi spiritul carnavalesc, demers susţinut de mai multe modalităţi de exegeză critică: tematism, naratologie, critică arhetipală etc. Cu o instrumentaţie asemănătoare, Constantin Trandafir dă în Poezia lui Bacovia (2001) o interpretare incitantă, considerând creaţia lui Bacovia o operă deschisă, care solicită o lectură deschisă.

Dar sinteza care îl reprezintă pe prof.dr. Constantin Trandafir ca istoric literar şi critic este Efectul Caragiale (2002). Personalitatea lui I.L. Caragiale e investigată plecând de la contrastele multiple care o compun (arhetipurile Ianus bifrons şi Proteus). Se acordă credit nu „dizolvantului", ci constructivului, nu „antipatriotului", ci patriotului, nu „ateului", ci omului profund religios, nu zeflemistului impulsiv şi arbitrar, ci spiritului creator prin excelenţă, cu o filosofie bine articulată. Pe de altă parte, „efectul Caragiale" e considerat nu numai uriaş, ci şi benefic în toate planurile, dar mai ales în sfera literaturii. C. Trandafir s-a remarcat şi ca îngrijitor şi prefaţator al unor ediţii de scrieri din G. Coşbuc, O. Goga, B.P. Hasdeu, Al. Macedonski, Mateiu I. Caragiale, M. Sadoveanu, Al. A. Philippide etc., destinate îndeosebi tineretului studios. O insolită proză umoristică, în serial, a publicat istoricul şi criticul literar Trandafir sub pseudonimul Thalia Muşat: Jurnalul unei adolescente (1991) şi Jurnalul unei fete naive (1993).

Premii literare:

Premiul Fundaţiei ,,I. L. Caragiale",

Premiul pentru critică al revistei ,,Ateneu",

Premiul pentru critică al Galelor APLER.

Cărţi scrise de Constantin Trandafir

Paul Zarifopol. Critică literară, Editura Minerva, 1981;

Ion Creangă : spectacolul lumii, Editura Porto-Franco, 1996; ediţia a II-a, 2012

Mateiu. I. Caragiale, comentat, Editura Recif , 1996;

Permanenţe literare româneşti, Editura Porto-Franco, 1998;

Efectul Caragiale: critică literară, Editura Vestala, 2002;

Cititul cărţilor: poezia; de la Nichita Stănescu până în prezent, Editura Premier, 2006;

Mihail Sebastian între viaţă şi ficţiune, Editura Fundaţia Culturală Libra, 2007;

Poezia lui Bacovia: critică literară, Editura Saeculum I.O., 2001;

Recunoaşterea valorii: Scriitori români, Editura Libra, 2002;

Grigore Hagiu şi generaţia sa, Editura Premier, 2003; ediţia a II-a Editura Axis Libri, 2013;

1989. Vedere din provincie, Editura Vestala, 2009;

1900. Anul şarpelui orb , Editura Premier, 2010;

Scriitori şi teme. Conversaţie în Bibliotecă, Editura Saeculum I.O., 2010;

Cititul prozei. De la 1960 până azi, Editura Dacia XXI, 2011;

O călătorie în imperiu: de la Câmpina la Petersburg, Editura Premier, 2012;

Pactul conversaţiei: Naraţiuni critice, Editura Ideea europeană, 2014

În pregătire:

Hortensia Papadat-Bengescu. Convergenţe europene.